SANMIHAIU ALMASULUI

Pe baza Dicționarului istoric al localităților din Transilvania, întocmit de Coriolan Suciu, satul Sînmihaiu-Almașului este atestat în anul 1546, iar satele aparținătoare, către sfârșitul secolului al XVII-lea, respectiv Sîntă-Măria, în anul 1587, iar Bercea, în anul 1600. Menționăm faptul că numele localității Bercea provine cel mai probabil de la termenul Berek, care în limba maghiară înseamnă delușor împădurit.

Pentru localitatea Sînmihaiu găsim însă o mențiune făcută în secolul al XIV-lea, pe la anul 1365, în care se menționează că în data de 26 februarie 1365, magistrații Ștefan și Gheorghe Bebek, împreună cu dregătorii lor din Sînmihai, voievozii românilor și alți conducători locali au pustiit moșia Sânpetru (deținută ca zălog), în ziua de Sîntămărie Mica a anului precedent(1364).

În aceeași plângere adresată voievodului Petru al Transilvaniei se menționează că fapte asemănătoare au fost săvârșite pe teritoriul moșiei Hida. Așadar putem afirma că localitatea Sînmihaiu-Almașului există înainte de a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
De-alungul timpului comuna Sînmihaiu Almașului a făcut parte din domeniul feudaș Almaș.

Tradiția locală menționează că lupta dintre Gelu și Tuhutum s-ar fi dat la extremitatea estică a comunei în apropierea locului numit „Dealul Cotului”, pe malul estic al văii Almașului.

Economia locala este una de tip traditional, bazata pe cultivarea pamantului si cresterea animalelor. Productia de legume si valorificarea produselor animaliere sunt principalele indeletniciri ale localnicilor. Terenul arabil are o suprafata totala de 1802 ha, pe 59 de ha sunt plantati pomi fructiferi, iar pe 10 ha vita de vie. Incurajata de cele 522 ha de fanete, zootehnia se bazeaza pe cresterea ovinelor, ale caror efective ajung in prezent la 4000 de capete. Alte sectoare economice active sunt comertul si prestarea de servicii.